lupul de stepă

septembrie 11, 2011 la 12:03 pm | Postat in ars poetica, ganduri, lectura | Scrie un comentariu

sînt lupul de stepă în goana-mi amară,

pe lume apasă un strat gros de nea,

un corb dintr-un mesteacăn zboară,

nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!

de ciute frumoase m-am îndrăgostit,

ah, de-aş găsi măcar una!

aş ţine-o-ntre dinţi şi în braţe întruna,

mai frumos lucru nici nu se putea!

cu inimă bună-aş primi-o pe scumpa-mi crăiasă,

muşcînd-o, adînc aş pătrunde în coapsele ei minunate,

aş bea după poftă din sîngele ei de mireasă

şi-apoi toată noaptea-aş  urla de singurătate.

chiar şi un iepure mi-ar reda mulţumire,

ce dulce e carnea lui caldă noaptea tîrziu -

m-a părăsit, oare, toată acea fericire

care mă făcea în viaţă mai vesel să fiu ?

părul din coada mea e încărunţit,

pînă şi vederea a început să mă lase,

sînt ani de cînd consoarta-mi iubită-a murit

şi iată, gonesc, visînd numai ciute frumoase,

gonesc şi la iepuri mi-e gîndul,

aud cum în noaptea de iarnă şuieră vîntul,

zăpada mi-astîmpără setea şi dorul avan,

la dracu-mi dau sufletul ăsta sărman.

Hermann Hesse