Întoarcerea din Cruciadã

Octombrie 6, 2008 la 7:13 am | Publicat în anticomunism, ars poetica, credo, HISTORIA, muzica | 4 comentarii

“Întoarcerea din Cruciadã” poem muzical pe versuri de Radu GYR

Muzica: Victor Buruianã

Interpretare : actorii Ion Popescu si Nicolae Jelescu, interpretii Victor Buruiana (plus toata orchestratia), Viorel Burlacu, Anatol Rudei.

1. Prolog (Biblie)
2. Cornul (3:53)
3. Cand am plecat (7.01)
4. Cruciada (5:43)
5. O hadă ceată (6:29)
6. De ce Godfied? (6:28)
7. şi iarăşi! (6:09)
8. Final (2:04)

Trist sună cornul stinsei cruciade,
iar noi, betegi şi jalnici seniori,
ne-mpleticim în platoşe schiloade
sub vechi armuri, cârpite strâmb cu sfori ;
baroni şi prinţi ce-au fulgerat în spade
Ierusalimul altor aurori . . .


Cu trupul plin de răni ce se usucă,
amar şi greu ne clătinăm în fier.
Câţi au murit ? Şi câti mai pot s-aducă
o ţandără de chivără de cer ?

…pe-o umbră de mârţoagă , o nălucă ;
…pe-un ciob de scut, un ciot de cavaler !

-Când am plecat demult ân Cruciadă,
– mai ştii Bertrand ? – eram numai lumini ;
tot burgul sta pe ziduri să ne vadă,
ne troienea cu roze şi cu crini,
iar noi, pe armăsarii de zăpadă,
treceam printre vasali şi palatini.

Cetatea scânteia în mii de feţe,
ne aşternea covor de borangic
sub strălucirea zalelor semeţe.
-Îţi mai aduci aminte, Alberic ?-
cu fruntea-n cer, cu spada-n tinereţe,
încovoiam vecia ca pe-un spic ! . . .

Iar soarele bătea medalioane
pe scuturi şi pe platoşe -minuni-.
Mulţimile vuiau, iar din balcoane
madonele cu mâini de rugăciuni
ne surâdeau prin lacrimi, ca-n icoane,
şi ne-aruncau în suliţe cununi . . .

Acum ne-napoiem : o hâdă ceată,
pe piept cu câte-o urmă de blazon ;
cu coiful spart, cu faţa sfâşiată,
sub zdreanţa unui rest de gonfalon,
strigoi de cruciaţi ce altădată
au strălucit în zale de baron.

Acum povara-ntoarcerii ne frânge . . .
Pe cai ologi, sub zale care curg,
convoiul de fantome parcă plânge,
scurgându-se spre vechiul nostru burg,
pe când nebiruit şi plin de sânge
Ierusalimul scapără-n amurg.

O clipă numai porţile de-aramă,
-sub care n-a fost dat să biruim-
se fac de foc şi-n urmă se destramă,
topindu-se sub cerul lor sublim . . .
Şi tot mai jalnic cornul trist ne cheamă
tot mai departe de Ierusalim . . .

-Gotfrid, Gotfrid, de ce ne înspăimântă
o rană-n piept şi-un hârb de scut beteag,
când încă-n noi Ierusalimul cântă
şi mai purtăm prăjina unui steag
şi când nobleţea-ntreagă-i neînfrântă
în sângele rămas pe zale chiag ?

Iar dac-a fost armura să se spargă,
De ce suspini, nevolnic scutier ?
Adună-mi trupu-n platoşa prea largă,
din spada mea dă-mi ciotul de mâner
şi fă-mi pentru întoarcere o targă
din crengi cereşti şi verzi de palmier !

Presară-mi-o cu crini şi roze toată,
de dulcea lor mireazmă să mp-mbăt
ca-n burgul fermecat de altădată,
când ne-ngropau sub floare de omăt ;
şi-aşa întins pe targa-nmiresmată
purtaţi-mă spre ţară îndărăt.

Azi, sfârtecaţi sub platoşe schiloade,
ne clătinăm în zdrenţe prin furtuni,
dar mâine-n burgul nostru cu arcade
madonele cu mâini de rugăciuni,
zâmbind în cinstea altor cruciade,
ne-or împleti mai fragede cununi.

Iar cei care-au căzut pe metereze,
în piept cu-acele crunte sfâşieri,
o veşnicie n-or să sângereze.
Cândva uita-vor marile dureri
şi braţele s-or ridica mai treze ,
sfinţite-n mirul rănilor de ieri.

Iar mâine burgu-ntreg o să se scoale
în cântece de calfe şi fierari ;
săltând, vor dănţui pe nicovale
săbii mai lungi şi platoşe mai tari,
în focuri se vor făuri noi zale
şi noi potcoave pentru armăsari.

Şi iarăşi străbătând albastre spaţii,
peste doi ani sau poate peste trei,
cu suliţele-nfipte-n constelaţii
şi platoşele evului în şei,
ţi-or sta în faţa porţii Cruciaţii
Ierusalime care nu ne vrei.

Şi vor veni mai mulţi din soare-apune
-şi cei de ieri şi cei ce azi nu-i ştim-
pe vechile morminte or să tune
noi cavaleri cu chip de heruvim ;
şi ei, sau alţii, tot te vor supune
strălucitorule Ierusalim !

Anunțuri

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. foarte frumos… aproape ca am uitat de poezia asta…

  2. CENTENARUL RADU GYR – 100 DE ANI DELA NASTEREA POETULUI
    OMAGIU : C O R A L A PROIECTUL GYR
    din câte ştiu (din auzite şi presupuneri)ar fi vorba de cei de la „Patria Rediviva”(un grup de studenţi din Franţa)
    up-date : http://www.miscarea.net/sangele-temnitei-proiectul-gyr.htm

  3. Mi se pare corect (daca nu am fost intrebat ca autor cand a fost creata aceasta pagina) cel putin sa fie notati si cei ce au interpretat poemul, si anume (in ordinea aparitiei) – actorii Ion Popescu si Nicolae Jelescu, interpretii Victor Buruiana (plus toata orchestratia), Viorel Burlacu, Anatol Rudei.

    • ce am luat la cunostinta de aceasta informatie.
      numa bine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: