Grigore Pintea

Octombrie 20, 2008 la 1:18 pm | Publicat în HISTORIA | 2 comentarii

Pintea Viteazul, cel mai celebru haiduc din nordul ţării, s-a născut în anul 1670, în comuna Magoaja (jud. Cluj). A fost adoptat de maramureşeni, printre care se simţea acasă, şi a participat cu haiducii săi la eliberarea cetăţii Băii Mari. A murit la 33 de ani, în anul 1703, când a fost împuşcat mortal (se presupune că trăgătorul ar fi fost Dessi Istvan, proconsul în Magistratura Băii Mari), din Bastionul Măcelarilor – legenda spune că Pintea a fost trădat de un alt haiduc pentru 500 de taleri, bani promişi de împăratul Leopold I.

Deşi unele documente ale timpului încearcă să acrediteze ideea că Pintea a fost doar un ţăran fără şcoală, o brută care ataca nobilimea, legendele care au dăinuit peste secole susţin contrariul. Haiducul ar fi fost un intelectual şi un vizionar al timpului său. Pintea a studiat în Paris şi s-a perindat prin Italia, unde a dat peste schiţele lui DaVinci. După schiţele renascentistului, Pintea a imaginat un fel de deltaplan tras de patru cai, cu care ar fi reuşit să zboare pe distanţe scurte. Aceste încercări parţial reuşite au fost izvorul legendei conform căreia atunci când ar fi fost înconjurat pe Creasta Cocoşului, Pintea şi-ar făcut aripi şi ar fi sărit în prăpastie, zburând.

Zburător „niebun” cu ochi de şoim

„Să vie cineva să-l oprească pe niebunul ăla de Pintea, care cu zdreanţa lui zburătoare ne stâlceşte toate ierburile şi câmpurile, că dacă a continua aşe, n-om mai ave’ la iarnă nimic de mâncare pântru vaci şi pântru cai”. Aşa sună o plângere din secolul al XVII-lea, făcută de câţiva ţărani din comuna maramureşeană Şurdeşti, care cereau autorităţilor maghiare din acea vreme arestarea haiducului Pintea.

De la această solicitare inedită a pornit ideea sculptorului maramureşean Ioan Marchiş de a crea un bust din bronz al lui Pintea Viteazul, iar ochii acestuia să nu fie ai unui om, ci ai unui… şoim. În anul 1997, statuia care îl întrupează pe haiduc a fost amplasată în faţa clădirii Jandarmeriei din Baia Mare. „Este probabil cea mai valoroasă lucrare a mea. Mi-a luat cam un an şi jumătate să o termin. Când mă apuc de o sculptură, încerc să găsesc ceva profund despre personaj, care să fie scos în evidenţă. Ceea ce e important pentru un istoric nu reprezintă neapărat interes pentru un artist. Artistul caută în profunzime, încearcă să înţeleagă personajul”, mărturiseşte sculptorul.

În timpul „căutării profunzimii”, chestorul principal de poliţie, inspectorul şef al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, maramureşeanul Ioan Pop, i-a arătat lui Marchiş textul care avea să devină cheia lucrării. „Frântura despre Pintea apare în Tratatul naţional de aviaţie – inovaţii şi încercări de a inventa avioane. Se spune că şi pe la Primăria Baia Sprie există dovezi despre scrisoarea pe care au trimis-o localnicii din Şurdeşti”, a dezvăluit chestorul Pop. Când a găsit acel izvor, Marchiş a înţeles că Pintea nu era doar un haiduc. „Era un om luminat. Se spune că atunci când a fost împuşcat, Pintea avea pe el armura. A ridicat mâinile în semn de zbor şi a fost nimerit la subraţ. Aşa am făcut statuia, cu un ciot din mâna stângă ridicat. Am vrut să subliniez că oricât ar fi de puternic, nimeni nu este invincibil”.

Însă, oricât pare de ciudat, nu braţul e cheia sculpturii. Marchiş a găsit altceva, mult mai caracteristic lui Pintea. Zborul. Aşa s-a născut sculptura cu ochii de şoim, singurul animal care are forma ochiului identică cu cea a corpului. „Doar un singur om a sesizat că sculptura lui Pintea nu are ochi de om, ci ochi de şoim. Mergeţi să vă uitaţi în ochii lui. Vă asigur că n-o să-i puteţi fixa!”, a incitat sculptorul Marchiş.

Cei doisprezece Pintea

Umblă legenda că Pintea şi-ar fi botezat 12 căpitani ai săi „Pintea”, iar după moartea lui nu s-a ştiut exact dacă a murit „adevăratul Pintea”. Chiar şi prin anul 1900 mai circulau poveşti despre actele de vitejie ale haiducului, confuzia despre perioada în care a trăit acesta fiind alimentată constant. Au existat poveşti despre Pintea cel slab, gras, mic, înalt. Însă, în fapt, Viteazul a fost numai unul. În „Memoria Etnologică” din 2003 există portretul adevăratului Pintea: „N-a fost om înalt, dar nu a fost nici mic. Era un om de statură mijlocie. Pintea Viteazul a fost la chip foarte atrăgător, deoarece a fost un om chipeş şi oacheş. Era smead la faţă şi avea ochii negri ca şi mura câmpului; părul încă i-a fost negru ca şi cărbunele, ca şi funinginea, ca şi pana corbului; avea gene stufoase şi sprâncene dese şi lungi; mustaţă şi barbă nu purta, deoarece îi plăcea să umble bărbierit”

Eugen Stoica

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. ms mi-ai salvat de la un 2 la romana


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: