zlatna

Octombrie 20, 2008 la 11:31 am | Publicat în ars poetica | Lasă un comentariu

Eu peste tot pe unde din drum mai poposesc

Despre strămoșii voștri și pietrele-mi vorbesc !

Îmi sunt atât de scumpe aceste vechi însemne

Încât mă plec la ele și le numesc eterne

Văzând cum ies din piatră ţâșnind murmurătoare

Atâtea ape calde de morb lecuitoare !

Vezi, câte-n lumea asta mai sunt ca într-un vis

Cu timpul se trec toate, rămâne ce e scris !

Martin Opitz – Zlatna sau despre Cumpăna Dorului

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: