Ianuarie 18, 2009 la 9:14 am | Publicat în ars poetica, ganduri, nationalism, prezent, pro patria | Lasă un comentariu

Puiul Orb

– dar cum sunt ăşti mesteceni,

pe care noi cântăm ?

– sunt albi .. frumoşi, dar toamna

noi, puiule, -i lăsăm.

– dar cum e albul, mamă,

tu poţi, tu poţi să-mi spui ?

– ca lacrima pe faţă,

ca lacrima măi pui.

– dar primăvara, mamă,

când voi zbura ndărăt,

voi nimeri pădurea,

doar eu de fel nu văd ?!

– acolo unde lacrimi

simţi-vei că-ţi vor da,

acolo măi copile,

va sta pădurea ta.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: