our place

Octombrie 2, 2011 la 6:34 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, credo, ganduri, HISTORIA, lectura, media alternativa, militaria, mistica, nationalism, prezent | Lasă un comentariu

Our place is outside, although occasionally we must pass through this arena. Our place is in the fresh air, under the bright night, gun in hand beneath the stars. Let the others continue with their banquets and their games. We, outside, in a tense fervour and vigilant, can already feel the dawn in the hapiness of our hearts.

 (José Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia, 3rd Marquis of Estella)

lupul de stepă

Septembrie 11, 2011 la 12:03 pm | Publicat în ars poetica, ganduri, lectura | Lasă un comentariu

sînt lupul de stepă în goana-mi amară,

pe lume apasă un strat gros de nea,

un corb dintr-un mesteacăn zboară,

nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!

de ciute frumoase m-am îndrăgostit,

ah, de-aş găsi măcar una!

aş ţine-o-ntre dinţi şi în braţe întruna,

mai frumos lucru nici nu se putea!

cu inimă bună-aş primi-o pe scumpa-mi crăiasă,

muşcînd-o, adînc aş pătrunde în coapsele ei minunate,

aş bea după poftă din sîngele ei de mireasă

şi-apoi toată noaptea-aş  urla de singurătate.

chiar şi un iepure mi-ar reda mulţumire,

ce dulce e carnea lui caldă noaptea tîrziu –

m-a părăsit, oare, toată acea fericire

care mă făcea în viaţă mai vesel să fiu ?

părul din coada mea e încărunţit,

pînă şi vederea a început să mă lase,

sînt ani de cînd consoarta-mi iubită-a murit

şi iată, gonesc, visînd numai ciute frumoase,

gonesc şi la iepuri mi-e gîndul,

aud cum în noaptea de iarnă şuieră vîntul,

zăpada mi-astîmpără setea şi dorul avan,

la dracu-mi dau sufletul ăsta sărman.

Hermann Hesse

ţi se dedică … un glas

Aprilie 13, 2011 la 5:42 am | Publicat în agit prop, ganduri, lectura, media alternativa, nationalism | 2 comentarii

Mama îţi zicea: Andrei, fii atent, în faţa blocului sunt nişte băieţi. La şcoală erai învăţat: Dacă vezi un grup din mai mulţi oameni pe o parte a străzii, treci pe cealaltă! Ai fost învăţat să nu priveşti oamenii în ochi. Asta îi poate supăra. Vei fi lovit. Bătut. Umilit. Încă de atunci, cu 15-17-20 de ani în urmă ai fost învăţat să trăieşti cu frică. Ai crescut un laş şi defapt consideri asta ceva firesc; cei din anturajul tău, care sunt exact ca tine, sunt un motiv întemeiat pentru a accepta atare situaţie. Eşti jignit iar tu apleci capul, vei fi lovit şi vei fugi; vei fugi, pentru că spre marea ta uimire e ceva care nu se potriveşte cu ceea ce ţi s-a băgat în cap, pentru că e ieşit din comunul anturajului tău şi a tot ceea ce ai considerat până acum normal.

Ţi s-a interzis să ai un cuţit. Ei ţi-au zis că vei fi tăiat cu propria ta armă, iar dacă, ferească Domnul, vei fi tu cel care loveşte – vei fi prins şi băgat la puşcărie. Existenţa fiecărui om înseamnă o mare de probleme. Laolaltă cu izbucnirile isterice ale apropiaţilor tăi, asimilezi şi piatra unghiulară din sistemul de valori menit să-ţi domine viaţa: evită problemele. Ascunde-te, fugi, fereşte-te, fii mereu cu urechile ciulite şi atent la cele din jur. Important e să nu ajungi la poliţie. Important e să nu fii dat afară din şcoală. Când te ciocneşti cu o problemă îţi tremură genunchii. Râzi când auzi de problemele altora. Râzi şi tremuri.

Ai fost învăţat să-i asculţi şi să-i respecţi pe cei în vîrstă. Defapt aşa e corect şi frumos. Însă în datele acestei probleme nu era inclus şi faptul că cei mai în vârstă ca tine, după ce-ţi administrează o frumoasă lecţie despre viaţă, beau vin sau rachiu ieftin, urât-mirositor, înjură şi visează patetic la o maşină sau la o vilă în afara oraşului. Aceste valori, trăiri, şi scopuri le absorbi şi devin astfel pentru tine ceva propriu. Ajungi să devii ca ei, doar că minte ai mult mai puţină, iar ambiţii – nemăsurat mai mari.

De mic ai fost învăţat că poporul din care te tragi e un nimic. Că trebuie să-ţi trăieşti viaţa în mod exclusiv pentru tine însuţi. Pentru un apartament, o maşină, o vilă… Ai uitat de unde te tragi şi nu ştii cine eşti. Îţi dispreţuieşti neamul, deşi faci parte din el. Îţi zic eu ce eşti: eşti o legumă, care se coace laolaltă cu alte multe milioane de legume pe o tavă uriaşă.

Ai crescut. Ai ajuns un inginer cu viaţă monotonă, un programist cu spatele încovoiat sau un jurnalist cu limbă ascuţită când e vorba de nimicuri şi cu mintea întunecată când e vorba de ceva important. Ai un birou strâmt în care te sufoci sau unul larg, spaţios şi luminos în care te plictiseşti. Un salariu stabil. Părinţii se mândresc cu tine. Dar ce vei face când va veni clipa în care va trebui să-ţi aperi familia, căminul sau patria? Ce vei face dacă la un moment dat soţia ta nu se mai simte în siguranţă, dacă copilul tău e bătut şi umilit? Îi vei da şi lui aceleaşi sfaturi care ţi-au fost date ţie? Îi vei zice să ocolească curtea în care azi a fost bătut? Te vei duce la politie unde vor râde de tine? Este oare poliţia sau oricare alt organ al ordinii publice în mai mare măsură capabil să-ţi apere familia decît eşti tu însuţi? Ce vei face dacă vei fi lovit, tu, fiind deja bărbat în toată firea? Dacă vei fi tu cel lovit – îţi va fi frică, vei zice că nu poţi face nimic, pentru că ai familie, aceeaşi familie pe care nu o poţi apăra. Ăsta e un fals.

Câţi muncitori nu au participat la greve făcând trimitere la familiile lor? Câţi bărbaţi nu au răspuns unei jigniri, acoperindu-se cu aceeaşi scuză? Câţi bărbaţi n-au participat la războaie în ultimele decenii sau nu s-au implicat activ în politică, pentru că zic ei, au familie… Ăsta e, repet, un fals. Nu familia pe care ei oricum nu sunt capabili s-o protejeze e motivul faptelor enumerate mai sus, ci laşitatea. Printre altele laşitatea de care dau dovadă părinţii e unul din motivele pentru care copii nu-i mai respectă. Zici că îţi creşti copii, însă defapt te ascunzi de frică în spatele lor. Copiii, în asemenea caz vor creşte şi fără tine, însă tu eşti un mincinos. Fiecare legumă de genul tău se sacrifică în acest mod pentru familia sa pentru că, copii legumelor să se sacrifice la rândul lor. Acest lanţ de minciuni trebuie întrerupt. Printre altele, remarcăm şi faptul că departe de a fi un bastion al valorilor şi al moralităţii, o astfel de familie nu este astăzi altceva decât o celulă grangrenată care nu face decât să răspândească boala mai departe.

Ce vei face atunci când puterea coruptă va priva pensionarii şi de ultimele lor drepturi? Când vei fi nevoit să-ţi priveşti familia cum rabdă de foame şi sete? Nu vei face nimic, pentru că vei apela la învăţăturile cu care ai fost crescut: sau vei fi în rândul celor care mulţumită slugărniciei câştigă destul ca să plătească pentru apartament şi nu-ţi va păsa de soarta celor care suferă, sau vei fi oprimat, însă dat fiind firea ta slugarnică şi laşă vei răbda lingând, în loc să muşti mâna care te loveşte, şi preferând să te zbaţi în mizerie decât să rişti luptând pentru drepturile tale o soartă jalnică.

Când o să ajungi să înţelegi o să fie prea târziu. Vei da vina pe sistem. De vină însă eşti tu, pentru că nu faci nimic, pentru că ţi-e frică să rişti lucruri inutile, printre care se numără şi jalnica ta existenţă. Pentru că ţi-e frică să ajungi la închisoare, sau să ai un ochi vânăt. La locul de muncă nu vei fi înţeles.

De mic ai fost sortit să ajungi astfel. Sau te vei usca pe o tavă încinsă, sau vei fi mâncat. O a treia alternativă nu există pentru tine.
Rezistenţa Autonomă

the prison notes

Martie 27, 2011 la 7:28 am | Publicat în agit prop, ganduri, HISTORIA, lectura, media alternativa, mistica, nationalism, prezent, pro patria | Lasă un comentariu

Reconquista Press is very proud to announce that we have just brought out „The Prison Notes” by C.Z. Codreanu. The last diary of the Captain of the Legion of the Archangel Michael, the so-called Iron Guard, the translation and publication of this book is an achievement we feel very satisfied with!Corneliu Zelea Codreanu was the founder and leader of the Legion of St. Michael the Archangel, otherwise known as the Iron Guard, in Romania between 1927 and 1938. While many of the revolutionary nationalist movements of the period are long forgotten, Codreanu’s movement continues to be studied today. The reason is because Codreanu envisioned the Legion as being not simply a political movement, but rather a knightly order in which all members were suffused with the spirit of God, self-sacrifice and the essence of the Romanian people. This is no more evident than in his Prison Notes, which he kept after being imprisoned on false charges by the government. Although the judiciary was unwilling to sentence him to more than ten years’ labour, Codreanu was ‘shot while trying to escape’ shortly after these notes were written. His body was then rendered unrecognisable with acid and clandestinely buried under seven tons of concrete to hide the crime. The Prison Notes are the testimony of a man who, while disappointed by the corruption and ill treatment he faces, remains strengthened by the power of his faith and commitment to a higher cause. Also included in this volume are translations of all of Julius Evola’s essays on the subject of Codreanu. Evola, who met Codreanu in Bucharest shortly before his arrest, recognised in Codreanu a kindred spirit who saw profane politics only as a means toward a restoration of genuine hierarchy and aristocracy. We have also appended a series of rarely-seen photos of the Iron Guard and Codreanu to this volume to complete the record of a movement which has withstood and transcended the test of time.

 

l’ethnomasochisme

Ianuarie 6, 2011 la 6:59 pm | Publicat în agit prop, credo, ganduri, lectura, media alternativa, nationalism, noua dreapta | Lasă un comentariu

*Tendance masochiste à culpabiliser et à dévaloriser sa propre ethnie, son propre peuple.

L’ethnomasochisme s’apparente à la honte et à la haine de soi. C’est une psychopathologie collective, provoquée par un long travail de propagande en faveur d’une prétendue culpabilité fondamentale des peuples européens face aux autres, dont ils seraient les « oppresseurs ». Il faudrait donc se repentir et « payer la dette ». Ce travail de repentance, véritable imposture historique, est entamé aussi bien par les Eglises que par les Etats européens.

L’ethnomasochisme est aussi à la base des politiques anti-natalistes qui visent subrepticement à limiter la reproduction des populations européennes. Implicitement, il s’assimile donc à un « auto-racisme ». L’homme européen serait frappé par un péché originel, une tare raciale intrinsèque, il serait coupable d’être ce qu’il est.

L’ethnomasochisme provoque l’apologie systématique du métissage et du cosmopolitisme. Curieusement, il dénie aux Européens l’idée d’identité ethnique mais l’accorde aux autres. Les Européens ont le devoir de se diluer, mais pas les autres, pas les Africains, par exemple. L’ethnomasochisme est le pendant de la xénophilie (l’amour et la survalorisation de l’étranger, de « l’autre »). Il s’apparente à un ethno-suicide.

Dans l’histoire, l’ethnomasochisme n’est pas nouveau ; il fut le symptôme des peuples las de vivre et de se perpétuer ; des peuples vieillissants qui passent le relais à d’autres. Les élites européennes sont atteintes de cette maladie collective. Cette dernière explique le laxisme envers la colonisation migratoire et l’idée selon laquelle nous aurions à la fois le devoir et le besoin d’accueillir les nouveaux occupants.*


Guillaume Faye, Pourquoi nous combattons – manifeste de la Résistance européenne.


periodice …

Ianuarie 6, 2011 la 2:18 pm | Publicat în ganduri, lectura, media alternativa | Lasă un comentariu

cum poate fi început bine  un an nou ? desigur … periodice.

sunt două ce vreau a vă prezenta. amîndouă sunt romatice, visătoare … şi zic eu în acelaşi timp serioase.

deci:

I.1(unu).

Noi Tracii. este o revistă lunară, înfiinţată în anul 1974 de către controversatul I.C. Drăgan – cu un trecut legionar, acuzat de colaborare cu regimul ceauşist, dar un afacerist de succes prin doamna cizmă -; revenind la al nostru periodic şi tracii săi.  revista a fost creată pentru a stimula studiul asupra rolului ce l’a avut acest neam al tracilor asupra civilizaţiei europene, a scos la iveală ipoteze, a creat curente, dar din păcate aceasta a încetat a exista odată cu anul 1992 din motive necunoscute largului public cititor. adepţii tracologiei şi’o aduc aminte  cu plăcere de ea răsfoind  paginile îngălbenite ale bătrânei reviste, istorici călduţi o scuipă în continuare punând’o pe lista neagră a lecturilor cu iz istoric.

pentru lecturare –  frumoasa arhivă o puteţi accesa la adresa fundaţiei europene Drăgan.

II.2(doi)

Antarès, rivista bimestrale “indipendente di antimodernismo”, iar subtitlul *tra i labirinti della modernita* … spune tot. revista luând naştere  la iniţiativa domnilor Andrea Marini & Andrea Scarabelli. revista e la al zero’lea număr. da, e un număr pilot ce o fost scos în fabulosul tiraj de 90 bucăţi, pentru uzul intern şi extern al facultăţii de filozofie din cadrul universităţii din Milano . ( sub forma de fotocopie & scanare a putut ajunge la un public larg graţie binevoitorilor).

*in un ambiente sottoposto a censura ideologica, ne spune Scarabelli, si sente la necessità di creare uno strumento attorno al quale costituire un’associazione studentesca che si occupi dei “problemi” del moderno, grazie anche a internet e alle possibilità offerte dai caffè letterari.*

acest număr  n’il aduce în atenţie pe domnul Lovecraft, Howard Phillips Lovecraft  (1890-1937) , condiserat a fi unul din părinţii literaturii fantastice al începutului de secol XX.  aici găsim un Lovecraft antimodern, un revoltat .. un altul, dar în toate aceste rînduri un acelaşi.

despre ideea revistei ni se spune că *…l’opuscolo … si presenta come apice e coronamento di un percorso riflessivo, svolto dai membri del comitato centrale di Antarés intorno ai DOGMI della Modernità – intorno a quelle mitologie deputate dal Mondo Moderno a scandire la dignità di tutto l’esistente ….

….  Antarés invoca la molteplicità a discapito delle riduzioni. Reclama la molteplicità del pensiero e rifiuta che esso venga ridotto ad UNA sua modalità, vale a dire quella logico-discorsiva. Ammette la molteplicità dell’uomo e si oppone alla riduzione di quest’ultimo ad UNO dei suoi stati, vale a dire quello fisico e materiale. Ammette la molteplicità intrinseca alla storia delle idee e rifiuta ch’esse vengano ridotte a poche concettualità… Queste pagine intendono valorizzare – pensatori – sovente messi a tacere da cattedre ed accademie – che intravidero un DOPPIO volto della Modernità, sovente celato da materialismi, progressismi, analitiche etc., nonché intere regioni del pensiero consegnate all’oblio – in quanto non disponenti dei caratteri richiesti dalla scientificità e dall’esattezza del pensare moderno.

….Il progetto si muoverà … secondo topoi tematici, fulcri, a nostro avviso, di un sistema la cui crisi non può non preoccupare chi abbia a cuore una cultura continentale che deve, in misura crescente, fare i conti con un panorama tecno-scientifico sempre più onnicomprensivo e totalizzantesi. Ogni numero sarà dedicato ad una sfaccettatura del Mondo Moderno o a gruppi tematici di critiche allo stesso…*

grupul de la Milano ne promite într’un viitor apropiat subiecte precum Thoureau, Benjamin, Baudelaire, Evola (se putea să nu ?), Daumal, Montale etc etc.  frumos gând.

noi ne dorim ieşirea acestora din cvasiexlusivitatea milaneză, pentru ca, de ce nu, să îi putem citi lejer în faţa monitorului.

lecturări plăcute.

 

eroii nu mor

Decembrie 23, 2010 la 1:07 pm | Publicat în anticomunism, ganduri, HISTORIA, prezent | Lasă un comentariu

*prea multă lume a uitat deja. prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. ne considerăm importanţi, puternici, atotcunoscători şi, totuşi, suntem atât de mici, de laşi, de insignifianţi. tocmai de aceea în fiecare decembrie e timpul să ne plecăm capul şi să ne gândim, măcar o clipă, la cei ce nu mai sunt.*

eroii nu mor …

Noiembrie 27, 2010 la 7:20 am | Publicat în agit prop, anticomunism, ganduri, HISTORIA, lectura, media alternativa, militaria, nationalism | Lasă un comentariu

campania Eroii Nu Mor Niciodată ’92 işi doreşte să păstreze vie amintirea acelor români (şi nu numai) care şi-au câştigat cinstea de a deveni eroi în conflictul armat de pe Nistru din 1992. Perioadă tulbure şi grea în istoria Basarabiei, prinsă între dorinţa de expansiune a Uniunii Sovietice şi renaşterea simţământului naţional românesc al molovenilor.

spiriti eroici

Noiembrie 23, 2010 la 10:28 pm | Publicat în agit prop, ganduri, HISTORIA, media alternativa | Lasă un comentariu

people

Noiembrie 23, 2010 la 6:43 pm | Publicat în ganduri, media alternativa, muzica, video | Lasă un comentariu

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.