vârcolac

Noiembrie 30, 2012 la 6:06 am | Publicat în credo, lectura, media alternativa | Lasă un comentariu


https://i2.wp.com/img692.imageshack.us/img692/5063/varcolacd.jpg

The Irish werewolf is different from the Teutonic or European werewolf, as it is really not a “monster” at all. Unlike its continental cousins, this shapeshifter is the guardian and protector of children, wounded men and lost persons. According to some ancient sources, the Irish werewolves were even recruited by kings in time of war. Known in their native land as the faoladh or conroicht, their predatory behaviour is typical of the common wolf, not beneath the occasional nocturnal raid on local sheep or cattle herds. If attacked or surprised while in wolf form, they usually simply run off because this causes them to shift back into their more vulnerable human form. However, after changing back into a man or woman, evidence of their lupine adventure remains on their bodies. If wounded, the injury remains. If they kill a sheep or cow, the telltale bloodstains stay on their faces and hands. 


The most famous of the mythical Irish werewolves are the people of Ossory (modern day Kilkenny) whose legends live on even today. Among other lingering tales, the Ossory folk were documented by none other than Giraldus Cambrensis who, in the year 1185 transcribed what was no doubt a much older, oral folktale. According to Giraldus, the Ossory werewolves worked in pairs, male and female. A chosen couple lived as wolves for seven years before returning to human form to be replaced by a matched set of two others. During their time as wolves, they fed from the herds but this was taken as their due for watching over wandering children, healing the wounded, and guiding lost strangers to safety.

Despite the fact that this is a pre-Christian folk belief, the Irish werewolves eventually gained a reputation for being under a curse from either St Natalia (St Nailè) or, naturally, St Patrick as punishment for some vague transgression committed long ago. If you read Giraldus’ account of these creatures, it is easy to separate what may be the original tale from his preachy commentary at the end. 

http://www.ancientworlds.net/
Anunțuri

linii

Octombrie 9, 2011 la 6:51 am | Publicat în agit prop, anticomunism, HISTORIA, lectura, media alternativa, militaria, mistica, nationalism, prezent | Lasă un comentariu

„Nimic nu determină, nu defineşte sau ne deosebeşte mai exact o viaţă, nimic nu modelează mai hotărîtor o fiinţă omenească sau societatea decît felul de a privi şi de a primi moartea. Un neam de oameni nepăsători de moarte este un neam sortit unor biruinţe nesfîrşite… În lumea legionară, noi nu numai că ne mîndrim cu nepăsarea faţă de moarte, dar ne fălim cu iubirea de moarte. Concepţia legionară despre moarte se înfrăţeşte, peste douăzeci de veacuri, cu învăţămintele lui Zamolxis care a provăduit printre geto-traci cultul nemuririi sufletului. Stînd pe linia creştin spirituală, noi, legionarii, sîntem preocupaţi în primul rînd să cucerim marile însuşiri naţionale sufleteşti şi trupeşti, calităţile alese ale omului românesc, cerute de mărirea şi slava destinului său.”

Alexandru Cantacuzino – Între lumea legionară şi lumea comunistă

our place

Octombrie 2, 2011 la 6:34 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, credo, ganduri, HISTORIA, lectura, media alternativa, militaria, mistica, nationalism, prezent | Lasă un comentariu

Our place is outside, although occasionally we must pass through this arena. Our place is in the fresh air, under the bright night, gun in hand beneath the stars. Let the others continue with their banquets and their games. We, outside, in a tense fervour and vigilant, can already feel the dawn in the hapiness of our hearts.

 (José Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia, 3rd Marquis of Estella)

vânt divin …

Septembrie 19, 2011 la 8:48 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, HISTORIA, lectura | Lasă un comentariu

* … în acest moment sunt plin de viaţă, de tinereţe şi putere. Faptul că voi muri în următoarele trei ore pare imposibil. Şi totuşi …*

(ultime cuvinte scrise cu creionul pe o bucată de hârtie de orez )

lupul de stepă

Septembrie 11, 2011 la 12:03 pm | Publicat în ars poetica, ganduri, lectura | Lasă un comentariu

sînt lupul de stepă în goana-mi amară,

pe lume apasă un strat gros de nea,

un corb dintr-un mesteacăn zboară,

nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!

de ciute frumoase m-am îndrăgostit,

ah, de-aş găsi măcar una!

aş ţine-o-ntre dinţi şi în braţe întruna,

mai frumos lucru nici nu se putea!

cu inimă bună-aş primi-o pe scumpa-mi crăiasă,

muşcînd-o, adînc aş pătrunde în coapsele ei minunate,

aş bea după poftă din sîngele ei de mireasă

şi-apoi toată noaptea-aş  urla de singurătate.

chiar şi un iepure mi-ar reda mulţumire,

ce dulce e carnea lui caldă noaptea tîrziu –

m-a părăsit, oare, toată acea fericire

care mă făcea în viaţă mai vesel să fiu ?

părul din coada mea e încărunţit,

pînă şi vederea a început să mă lase,

sînt ani de cînd consoarta-mi iubită-a murit

şi iată, gonesc, visînd numai ciute frumoase,

gonesc şi la iepuri mi-e gîndul,

aud cum în noaptea de iarnă şuieră vîntul,

zăpada mi-astîmpără setea şi dorul avan,

la dracu-mi dau sufletul ăsta sărman.

Hermann Hesse

pentru prieteni … Massimino .

Iunie 25, 2011 la 5:55 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, lectura, media alternativa | Lasă un comentariu

 

 

 

 

 

ex. nord lux

Iunie 25, 2011 la 5:10 pm | Publicat în agit prop, lectura, media alternativa | Lasă un comentariu

ţi se dedică … un glas

Aprilie 13, 2011 la 5:42 am | Publicat în agit prop, ganduri, lectura, media alternativa, nationalism | 2 comentarii

Mama îţi zicea: Andrei, fii atent, în faţa blocului sunt nişte băieţi. La şcoală erai învăţat: Dacă vezi un grup din mai mulţi oameni pe o parte a străzii, treci pe cealaltă! Ai fost învăţat să nu priveşti oamenii în ochi. Asta îi poate supăra. Vei fi lovit. Bătut. Umilit. Încă de atunci, cu 15-17-20 de ani în urmă ai fost învăţat să trăieşti cu frică. Ai crescut un laş şi defapt consideri asta ceva firesc; cei din anturajul tău, care sunt exact ca tine, sunt un motiv întemeiat pentru a accepta atare situaţie. Eşti jignit iar tu apleci capul, vei fi lovit şi vei fugi; vei fugi, pentru că spre marea ta uimire e ceva care nu se potriveşte cu ceea ce ţi s-a băgat în cap, pentru că e ieşit din comunul anturajului tău şi a tot ceea ce ai considerat până acum normal.

Ţi s-a interzis să ai un cuţit. Ei ţi-au zis că vei fi tăiat cu propria ta armă, iar dacă, ferească Domnul, vei fi tu cel care loveşte – vei fi prins şi băgat la puşcărie. Existenţa fiecărui om înseamnă o mare de probleme. Laolaltă cu izbucnirile isterice ale apropiaţilor tăi, asimilezi şi piatra unghiulară din sistemul de valori menit să-ţi domine viaţa: evită problemele. Ascunde-te, fugi, fereşte-te, fii mereu cu urechile ciulite şi atent la cele din jur. Important e să nu ajungi la poliţie. Important e să nu fii dat afară din şcoală. Când te ciocneşti cu o problemă îţi tremură genunchii. Râzi când auzi de problemele altora. Râzi şi tremuri.

Ai fost învăţat să-i asculţi şi să-i respecţi pe cei în vîrstă. Defapt aşa e corect şi frumos. Însă în datele acestei probleme nu era inclus şi faptul că cei mai în vârstă ca tine, după ce-ţi administrează o frumoasă lecţie despre viaţă, beau vin sau rachiu ieftin, urât-mirositor, înjură şi visează patetic la o maşină sau la o vilă în afara oraşului. Aceste valori, trăiri, şi scopuri le absorbi şi devin astfel pentru tine ceva propriu. Ajungi să devii ca ei, doar că minte ai mult mai puţină, iar ambiţii – nemăsurat mai mari.

De mic ai fost învăţat că poporul din care te tragi e un nimic. Că trebuie să-ţi trăieşti viaţa în mod exclusiv pentru tine însuţi. Pentru un apartament, o maşină, o vilă… Ai uitat de unde te tragi şi nu ştii cine eşti. Îţi dispreţuieşti neamul, deşi faci parte din el. Îţi zic eu ce eşti: eşti o legumă, care se coace laolaltă cu alte multe milioane de legume pe o tavă uriaşă.

Ai crescut. Ai ajuns un inginer cu viaţă monotonă, un programist cu spatele încovoiat sau un jurnalist cu limbă ascuţită când e vorba de nimicuri şi cu mintea întunecată când e vorba de ceva important. Ai un birou strâmt în care te sufoci sau unul larg, spaţios şi luminos în care te plictiseşti. Un salariu stabil. Părinţii se mândresc cu tine. Dar ce vei face când va veni clipa în care va trebui să-ţi aperi familia, căminul sau patria? Ce vei face dacă la un moment dat soţia ta nu se mai simte în siguranţă, dacă copilul tău e bătut şi umilit? Îi vei da şi lui aceleaşi sfaturi care ţi-au fost date ţie? Îi vei zice să ocolească curtea în care azi a fost bătut? Te vei duce la politie unde vor râde de tine? Este oare poliţia sau oricare alt organ al ordinii publice în mai mare măsură capabil să-ţi apere familia decît eşti tu însuţi? Ce vei face dacă vei fi lovit, tu, fiind deja bărbat în toată firea? Dacă vei fi tu cel lovit – îţi va fi frică, vei zice că nu poţi face nimic, pentru că ai familie, aceeaşi familie pe care nu o poţi apăra. Ăsta e un fals.

Câţi muncitori nu au participat la greve făcând trimitere la familiile lor? Câţi bărbaţi nu au răspuns unei jigniri, acoperindu-se cu aceeaşi scuză? Câţi bărbaţi n-au participat la războaie în ultimele decenii sau nu s-au implicat activ în politică, pentru că zic ei, au familie… Ăsta e, repet, un fals. Nu familia pe care ei oricum nu sunt capabili s-o protejeze e motivul faptelor enumerate mai sus, ci laşitatea. Printre altele laşitatea de care dau dovadă părinţii e unul din motivele pentru care copii nu-i mai respectă. Zici că îţi creşti copii, însă defapt te ascunzi de frică în spatele lor. Copiii, în asemenea caz vor creşte şi fără tine, însă tu eşti un mincinos. Fiecare legumă de genul tău se sacrifică în acest mod pentru familia sa pentru că, copii legumelor să se sacrifice la rândul lor. Acest lanţ de minciuni trebuie întrerupt. Printre altele, remarcăm şi faptul că departe de a fi un bastion al valorilor şi al moralităţii, o astfel de familie nu este astăzi altceva decât o celulă grangrenată care nu face decât să răspândească boala mai departe.

Ce vei face atunci când puterea coruptă va priva pensionarii şi de ultimele lor drepturi? Când vei fi nevoit să-ţi priveşti familia cum rabdă de foame şi sete? Nu vei face nimic, pentru că vei apela la învăţăturile cu care ai fost crescut: sau vei fi în rândul celor care mulţumită slugărniciei câştigă destul ca să plătească pentru apartament şi nu-ţi va păsa de soarta celor care suferă, sau vei fi oprimat, însă dat fiind firea ta slugarnică şi laşă vei răbda lingând, în loc să muşti mâna care te loveşte, şi preferând să te zbaţi în mizerie decât să rişti luptând pentru drepturile tale o soartă jalnică.

Când o să ajungi să înţelegi o să fie prea târziu. Vei da vina pe sistem. De vină însă eşti tu, pentru că nu faci nimic, pentru că ţi-e frică să rişti lucruri inutile, printre care se numără şi jalnica ta existenţă. Pentru că ţi-e frică să ajungi la închisoare, sau să ai un ochi vânăt. La locul de muncă nu vei fi înţeles.

De mic ai fost sortit să ajungi astfel. Sau te vei usca pe o tavă încinsă, sau vei fi mâncat. O a treia alternativă nu există pentru tine.
Rezistenţa Autonomă

the prison notes

Martie 27, 2011 la 7:28 am | Publicat în agit prop, ganduri, HISTORIA, lectura, media alternativa, mistica, nationalism, prezent, pro patria | Lasă un comentariu

Reconquista Press is very proud to announce that we have just brought out „The Prison Notes” by C.Z. Codreanu. The last diary of the Captain of the Legion of the Archangel Michael, the so-called Iron Guard, the translation and publication of this book is an achievement we feel very satisfied with!Corneliu Zelea Codreanu was the founder and leader of the Legion of St. Michael the Archangel, otherwise known as the Iron Guard, in Romania between 1927 and 1938. While many of the revolutionary nationalist movements of the period are long forgotten, Codreanu’s movement continues to be studied today. The reason is because Codreanu envisioned the Legion as being not simply a political movement, but rather a knightly order in which all members were suffused with the spirit of God, self-sacrifice and the essence of the Romanian people. This is no more evident than in his Prison Notes, which he kept after being imprisoned on false charges by the government. Although the judiciary was unwilling to sentence him to more than ten years’ labour, Codreanu was ‘shot while trying to escape’ shortly after these notes were written. His body was then rendered unrecognisable with acid and clandestinely buried under seven tons of concrete to hide the crime. The Prison Notes are the testimony of a man who, while disappointed by the corruption and ill treatment he faces, remains strengthened by the power of his faith and commitment to a higher cause. Also included in this volume are translations of all of Julius Evola’s essays on the subject of Codreanu. Evola, who met Codreanu in Bucharest shortly before his arrest, recognised in Codreanu a kindred spirit who saw profane politics only as a means toward a restoration of genuine hierarchy and aristocracy. We have also appended a series of rarely-seen photos of the Iron Guard and Codreanu to this volume to complete the record of a movement which has withstood and transcended the test of time.

 

atac

Martie 13, 2011 la 6:34 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, lectura, media alternativa, nationalism, noua dreapta, prezent, pro patria | Lasă un comentariu

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.