vârcolac

Noiembrie 30, 2012 la 6:06 am | Publicat în credo, lectura, media alternativa | Lasă un comentariu


https://i2.wp.com/img692.imageshack.us/img692/5063/varcolacd.jpg

The Irish werewolf is different from the Teutonic or European werewolf, as it is really not a “monster” at all. Unlike its continental cousins, this shapeshifter is the guardian and protector of children, wounded men and lost persons. According to some ancient sources, the Irish werewolves were even recruited by kings in time of war. Known in their native land as the faoladh or conroicht, their predatory behaviour is typical of the common wolf, not beneath the occasional nocturnal raid on local sheep or cattle herds. If attacked or surprised while in wolf form, they usually simply run off because this causes them to shift back into their more vulnerable human form. However, after changing back into a man or woman, evidence of their lupine adventure remains on their bodies. If wounded, the injury remains. If they kill a sheep or cow, the telltale bloodstains stay on their faces and hands. 


The most famous of the mythical Irish werewolves are the people of Ossory (modern day Kilkenny) whose legends live on even today. Among other lingering tales, the Ossory folk were documented by none other than Giraldus Cambrensis who, in the year 1185 transcribed what was no doubt a much older, oral folktale. According to Giraldus, the Ossory werewolves worked in pairs, male and female. A chosen couple lived as wolves for seven years before returning to human form to be replaced by a matched set of two others. During their time as wolves, they fed from the herds but this was taken as their due for watching over wandering children, healing the wounded, and guiding lost strangers to safety.

Despite the fact that this is a pre-Christian folk belief, the Irish werewolves eventually gained a reputation for being under a curse from either St Natalia (St Nailè) or, naturally, St Patrick as punishment for some vague transgression committed long ago. If you read Giraldus’ account of these creatures, it is easy to separate what may be the original tale from his preachy commentary at the end. 

http://www.ancientworlds.net/
Anunțuri

manifest.

Noiembrie 29, 2012 la 5:49 am | Publicat în agit prop, credo | Lasă un comentariu

our place

Octombrie 2, 2011 la 6:34 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, credo, ganduri, HISTORIA, lectura, media alternativa, militaria, mistica, nationalism, prezent | Lasă un comentariu

Our place is outside, although occasionally we must pass through this arena. Our place is in the fresh air, under the bright night, gun in hand beneath the stars. Let the others continue with their banquets and their games. We, outside, in a tense fervour and vigilant, can already feel the dawn in the hapiness of our hearts.

 (José Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia, 3rd Marquis of Estella)

*… dar să nu ne uitaţi!*

Mai 7, 2011 la 5:31 am | Publicat în agit prop, anticomunism, credo, filozofie, HISTORIA, media alternativa, mistica, prezent, video | Lasă un comentariu

mărturii …

Ianuarie 16, 2011 la 6:57 pm | Publicat în anticomunism, credo, HISTORIA, lectura, media alternativa, mistica, nationalism, prezent, pro patria | Lasă un comentariu

*În ziua de 8 noiembrie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, discutam ce nume să dăm acestei organizaţii tinereşti. Eu am spus:
– Arhanghelul Mihail.
Tatal meu spune:
– Este în biserică o icoană a Sfântului Mihail, pe uşa din stânga a altarului.
– Să mergem să vedem. M-am dus cu Moţa, Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudosea. Ne uitam şi într-adevar rămânem uimiţi.  Icoana ni s-a arătat de o frumuseţe neasemuită. Eu niciodată nu fusesem atras de frumuseţea unei icoane. Acum însă mă simţeam legat de aceasta cu tot sufletul şi-mi făcea impresia că Sf. Arhanghel e viu. De atunci am inceput să iubesc icoana.
De câte ori găseam biserica deschisă, intram şi ne închinam la icoană. Ni se umplea sufletul de linişte şi de bucurie.*

Corneliu Zelea Codreanu – Pentru Legionari

*Despre Corneliu Zelea Codreanu şi Legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii nostri mai vechi sau unii mai noi au avut grijă să denatureze adevărul. Au făcut-o cu un scop:  generaţiile care le-au urmat(sau vor urma) să nu ştie adevarata istorie a românilor. Nu s-a scris “fără ură şi părtinire”, aşa cum ar trebui să o facă adevăraţii istorici.

Corneliu Zelea Codreanu a fost încă din timpul vieţii sale o legendă, iar moartea sa, care a fost o jertfă – “cea mai scumpă dintre nunţi”, cum spunea cântecul legionar, a făcut ca proiectarea sa mitică să capete o deosebită profunzime. Corneliu Zelea Codreanu şi Mişcarea Legionara au fost însă şi o realitate care aparţine istoriei românilor. N-o putem neglija şi trebuie să o înţelegem. Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat într-un panteon al mitologiei româneşti, unde trebuia demult să-şi afle locul.

Mă bucură faptul că se studiaza acest fenomen şi mărturiile noastre, ale celor care mai traiesc, puţini într-adevăr, pot ajuta la descrierea unei istorii care n-a beneficiat până nu demult decât de un singur fel de prezentare, bineînţeles, negativă. Căci cei care au scris erau duşmanii mişcării, cei cărora le era frică de ea şi mă miră faptul că încă le mai este, astăzi când tinerii din “Frăţiile de Cruce” de la sfârşitul anilor ’30 sunt octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai puţini astăzi dintre cei care au trăit acele vremuri şi au crezut în biruinţa legionară şi mărturia lor nu trebuie să se piardă.

Tinerii legionari erau credincioşi şi au crezut în rolul creştin al Mişcării. După ani sau chiar zeci de ani de temniţă grea, mulţi dintre supravieţuitori s-au îndreptat către mănăstiri. Aici şi-au aflat liniştea, loc de rugăciune, nevoinţă şi curăţenie. Cândva, Codreanu gândea ca ultim mijloc, retragerea în munţi, căci de veacuri, românul a primit lupta în munţi şi codri. Astăzi, muntele şi mănăstirile sale rămân doar locurile unde românul lucrează pentru măntuire. Pentru măntuirea neamului nostru. Aceasta este lupta noastră.*

părintele Iustin Pârvu

*Nu putem gândi Mişcarea Legionară fără voia lui Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar dacă a plecat de la nişte cauze materiale istorice.*

părintele Arsenie Papacioc

*Ţinând cont de câţi martiri a dat, cred că a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, au făcut şi greşeli.*

părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

*Mărturisesc însă că în “Frăţia de Cruce” din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu*

IPS Bartolomeu Anania

 

l’ethnomasochisme

Ianuarie 6, 2011 la 6:59 pm | Publicat în agit prop, credo, ganduri, lectura, media alternativa, nationalism, noua dreapta | Lasă un comentariu

*Tendance masochiste à culpabiliser et à dévaloriser sa propre ethnie, son propre peuple.

L’ethnomasochisme s’apparente à la honte et à la haine de soi. C’est une psychopathologie collective, provoquée par un long travail de propagande en faveur d’une prétendue culpabilité fondamentale des peuples européens face aux autres, dont ils seraient les « oppresseurs ». Il faudrait donc se repentir et « payer la dette ». Ce travail de repentance, véritable imposture historique, est entamé aussi bien par les Eglises que par les Etats européens.

L’ethnomasochisme est aussi à la base des politiques anti-natalistes qui visent subrepticement à limiter la reproduction des populations européennes. Implicitement, il s’assimile donc à un « auto-racisme ». L’homme européen serait frappé par un péché originel, une tare raciale intrinsèque, il serait coupable d’être ce qu’il est.

L’ethnomasochisme provoque l’apologie systématique du métissage et du cosmopolitisme. Curieusement, il dénie aux Européens l’idée d’identité ethnique mais l’accorde aux autres. Les Européens ont le devoir de se diluer, mais pas les autres, pas les Africains, par exemple. L’ethnomasochisme est le pendant de la xénophilie (l’amour et la survalorisation de l’étranger, de « l’autre »). Il s’apparente à un ethno-suicide.

Dans l’histoire, l’ethnomasochisme n’est pas nouveau ; il fut le symptôme des peuples las de vivre et de se perpétuer ; des peuples vieillissants qui passent le relais à d’autres. Les élites européennes sont atteintes de cette maladie collective. Cette dernière explique le laxisme envers la colonisation migratoire et l’idée selon laquelle nous aurions à la fois le devoir et le besoin d’accueillir les nouveaux occupants.*


Guillaume Faye, Pourquoi nous combattons – manifeste de la Résistance européenne.


teardrop

Mai 30, 2010 la 6:27 am | Publicat în agit prop, credo, media alternativa, muzica, video | Lasă un comentariu

tradition and revolution

Mai 30, 2010 la 6:18 am | Publicat în agit prop, credo, lectura, media alternativa, ordine mondiala | Lasă un comentariu

For twenty-five years, Troy Southgate has been a leading figure in radical politics, and he is currently one of the leading exponents of the English New Right. This anthology is a selection of his best essays, interviews, stories and poems. Through an analysis of both historical and contemporary events, he calls for an abandonment of the traditional Left/Right dichotomy and the creation of autonomous communities outside the prevailing order which can uphold and preserve traditional values. Also offered are Troy’s practical suggestions for how this might be put into practice, as well as his in-depth analysis of Julius Evola’s Men Among the Ruins, which originally appeared in the Russian Pravda Online. This book has much to offer everyone of a revolutionary disposition.

om

Ianuarie 17, 2010 la 9:25 am | Publicat în agit prop, credo, ganduri, mistica, muzica | Lasă un comentariu

prezent

Ianuarie 14, 2010 la 12:48 pm | Publicat în agit prop, anticomunism, credo, nationalism | Lasă un comentariu

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.