Ianuarie 18, 2009 la 9:14 am | Publicat în ars poetica, ganduri, nationalism, prezent, pro patria | Lasă un comentariu

Puiul Orb

– dar cum sunt ăşti mesteceni,

pe care noi cântăm ?

– sunt albi .. frumoşi, dar toamna

noi, puiule, -i lăsăm.

– dar cum e albul, mamă,

tu poţi, tu poţi să-mi spui ?

– ca lacrima pe faţă,

ca lacrima măi pui.

– dar primăvara, mamă,

când voi zbura ndărăt,

voi nimeri pădurea,

doar eu de fel nu văd ?!

– acolo unde lacrimi

simţi-vei că-ţi vor da,

acolo măi copile,

va sta pădurea ta.

slow down !

Ianuarie 16, 2009 la 6:21 pm | Publicat în agit prop, media alternativa | Lasă un comentariu

din temniţe spre sinaxare

Ianuarie 16, 2009 la 6:20 am | Publicat în agit prop, anticomunism, HISTORIA, prezent | Lasă un comentariu

Filiala Asociaţiei “ProVita pentru născuţi şi nenăscuţi” şi Casa de Cultură a Studenţilor Galaţi vă invită LUNI 19 IANUARIE ORA 18, CASA DE CULTURĂ A STUDENŢILOR, la conferinţa “DIN TEMNIŢE SPRE SINAXARE”. Invitaţi:  Danion Vasile-scriitor, director Editura Areopag, Razvan Codrescu, -director Editura Christiana, Claudiu Tarziu,-director revista ROST.

Se va lansa volumul “Din temniţe spre sinaxare”, Editura Egumeniţa, 2008.

“Avem această perioadă în istorie, cu care ne putem duce în faţa lui Dumnezeu, cu icoanele acestor martiri din tot cuprinsul ţării, din toate puşcăriile, martiri care împlinesc toate condiţiile canonice ale unei canonizări” (Părintele Iustin Parvu).

“Cea mai profundă rană pe care o port în suflet este suferinţa pe care aceşti oameni nevinovaţi au răbdat-o în puşcăriile comuniste din România” (PS Iustinian Chira).

http://www.sfintii-inchisorilor.ro

walked in line – blood axis

Ianuarie 13, 2009 la 6:49 am | Publicat în militaria, muzica, video | Lasă un comentariu

120 de ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu

Ianuarie 13, 2009 la 5:41 am | Publicat în agit prop, media alternativa, noua dreapta, sfaturi | Lasă un comentariu

Asociaţia Noua Dreaptã susţine campania lansatã de realizatorii site-ului www.mihai-eminescu.net şi aminteşte tuturor membrilor şi simpatizantilor că anul acesta se împlinesc 120 de ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu (1889-2009).

Facem deci apel la fiecare cititor sã popularizeze textele disponibile pe site-ul mentionat, sã le posteze pe forumuri şi liste de discutii, sã le printeze, sã le multiplice şi sã le difuzeze pe parcursul întregului an, nu doar pe 15 ianuarie sau pe 15 iunie.

Puteţi de asemenea descãrca şi urmãtorul fluturas.

Fiţi prezenti la toate manifestãrile dedicate lui Eminescu în oraşul vostru (simpozioane, depuneri de coroane, etc) şi faceţi cunoscut adevãrul despre viaţa şi moartea Românului Absolut Mihai Eminescu!

Biroul de Presa al Noii Drepte

prezent !

Ianuarie 12, 2009 la 9:12 pm | Publicat în anticomunism, HISTORIA | Lasă un comentariu

circulară – 15 ianuarie 1937

Ianuarie 11, 2009 la 9:00 am | Publicat în anticomunism, HISTORIA, militaria, prezent | Lasă un comentariu

Legionari,

Ion Moţa, întemeietor al Mişcării Legionare, preşedinte de onoare al studenţimii române, şi Dr. Vasile Marin, comandant legionar, şeful organizaţiei Capitalei, amândoi după 14 ani de chinuri, lovituri şi închisori, îndurate pentru credinţa în Neamul Românesc, au adormit pentru totdeauna pe frontul de la Majadahonda, întru apărarea Mântuitorului Iisus Hristos.

Vestea sfâşietoare a căzut ca un trăznet peste noi. Ea va cutremura pe orice român. Am dat lui Dumnezeu pe cei mai buni copii ai Neamului acestuia.

Generalul Cantacuzino pleacă mâine să readucă în ţară trupurile lor.

Fiind nevoie de o sumă mare, fac apel la cei ce au, ca să contribuie telegrafic pentru ca aceste trupuri sfinte să fie aduse în ţara lor.

Duminică, 17 ianuarie 1937, se vor face slujbe religioase în biserici.

Dumnezeu să primească jertfa lor.

Corneliu Zelea Codreanu

strigătul de război – strigătul de arme

Ianuarie 10, 2009 la 8:36 pm | Publicat în HISTORIA, militaria | Lasă un comentariu

Strigătul de arme, folosit mai ales din secolul al X-lea până în secolul al XV-lea, era strigătul dat de vasali unora dintre marii seniori; era o expresie feudală a unei forme luate prin înţelegere anterioară sau obişnuită, o aclamaţie în cor al cărei început era dat de şef, de port drapel sau de crainicul de arme.

Cei mai mulţi autori confundă strigătul de arme cu strigătul de război. Strigătul de război diferă de cel de arme prin aceea că la trupele din Occident era o manifestare soldăţească, o amintire a unui eveniment local, a unei victorii sau a unei infrângeri particulare a uneia sau alteia dintre armate. Acest strigăt nu avea nuanţa feudală a strigătului de arme. El trezea ambiţii de luptă pentru războinici şi nu era omagiul adus unui şef militar, unui senior cu stindard.

Strigătul de arme era în strânsă legătură cu stemele. El a precedat cu mult utilizarea regulată a stemelor şi originile sale sunt intim legate cu instituirea primitivă a nobilimii. Feudalii erau constrânşi prin vasalitatea lor, nu numai de a urma pe rege la război, dar mai mult de a-i aduce un număr de oameni, pe care îi comandau transmiţând ordinele sale sau ale generalului şef; au simţit nevoia de a avea un strigăt personal, diferit de acel  al comandantului şef.

Continue Reading strigătul de război – strigătul de arme…

pax iudaica

Ianuarie 5, 2009 la 6:45 am | Publicat în agit prop, media alternativa, ordine mondiala | Lasă un comentariu

cântec …

Ianuarie 4, 2009 la 8:14 pm | Publicat în ganduri | 1 comentariu

“Nu voi uita, prea curând, cum într-o seară, în timpul unei discuţii întâmplătoare, Béla Bartók îmi povesti că, întorcându-se, acum vreo 20-25 de ani, dintr-un sat unde lucrase, mergea de-a lungul unui râu, la apusul soarelui, purtându-şi legendarul fonograf Edison. Pe cărare, întâlni o ţărancă şi schimbară câteva cuvinte. Văzând-o încrezătoare, îi ceru să cânte, dar ea se apără sub pretextele bine cunoscute: “Nu-mi amintesc; – la ţară n-avem timp să ne gândim la cântece; – nu am voce”… Totuşi, abia dispăruse după o cotitură a drumului şi cântecul său se auzi, umplând valea însorită, şi Bartok o ascultă mult timp.
Şi când ridică capul, pe care îl ţinuse până atunci aplecat, mi se păru că văd o lacrimă voalându-i albastrul extraordinar al ochilor. Dar ce îl impresionase atât de mult în această amintire? Cântecul? Cunoştea sute asemănătoare. Peisajul? Văzuse mult mai frumoase. Seninătatea unui sfârşit al după amiezei de vară? O gustase de nenumărate ori. Era, dincolo de toate acestea, emoţia unor clipe privilegiate, în care ne este permisă o pătrundere în sufletul unei umanităţi ascunse şi pe care umbra începe deja să o acopere”.

Constantin Brăiloiu 1958

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.